Cum va trata România educația și cultura după criză ne va arăta dacă am învățat sau nu una dintre principalele lecții ale acesteia. Educația a fost mereu tratată în România cu „merge și-așa” și ne furăm singuri căciula de ani buni, având o lege care spune că dăm 6% din PIB pentru educație – dar fiecare guvern găsește explicații mandat după mandat să aloce maximum două treimi din cât ar trebui.
Ne-am făcut că facem educație pentru noile tehnologii și ne-a găsit criza praf, cu copii neconectați la internet și profesori care nu știu cum să predea la distanță sau chiar cum să folosească tehnologia.
Ne-am uitat an de an la cum avem cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor din Europa și nu ne-am întrebat de ce, cum nu părem să ne întrebăm de ce ăsta este un indicator-cheie în toate statisticile serioase din lume referitoare la gradul de dezvoltare al unei țări.
Ne-am uitat la procentul de analfabeți funcțional dat de testele PISA, în jur de 40% an de an, la competențele și mai scăzute la matematică și la știință ale copiilor români. Și acum, în mijlocul unei crize complexe, dublate în subteran de un război informațional, ne mirăm că proliferează fake news, că lumea nu gândește critic și nu pricepe noțiuni elementare de igienă și sănătate.
Când Guvernul Orban anunțat măsurile de susținere a lucrătorilor afectați de criză, ca un făcut, sectorul cultural a fost uitat.
A fost nevoie de scrisori deschise semnate de zeci de mii de oameni și de intervenții ale parlamentarilor opoziției ca să-și amintească cineva că mai există și oamenii ăia care trăiesc din drepturi de autor și la care ne referim când vrem să ne dăm deștepți cu sintagma „adevăratele noastre valori”.
As vrea să cred că vom învăța ceva din această criză.
Asta ar presupune ca guvernul să-și asume public (nu în strategii pe care se pune praful) ținte clare de tipul:
- Creșterea consumului de carte pe cap de locuitor într-un an cu X și atingerea țintei Y într-un mandat de 4 ani
- Creșterea participării culturale (spectacole, cinema, muzee) cu X într-un an…
- Îmbunătățirea scorurilor elevilor la testele PISA cu X în următorii 4 ani
- Scăderea abandonului școlar cu Y în următorii 4 ani
Ar presupune ca acei 6% pentru educație chiar să fie 6%.
Ar presupune susținerea librăriilor, editurilor, vouchere pentru carte (toate astea sunt măsuri care se aplică în țări europene, nu inventăm apa caldă, trebuie doar să vrem).
Și ar mai presupune ca cineva să stea cu ochii lună de lună pe măsuri și an de an pe indicatori.
Sigur, pentru asta o pre-condiție minimală ar fi să avem miniștri care nu citesc de pe foaie și, chiar atunci când o fac, să nu sune ca un copil de-a cincea care a chiulit la lecțiile de citire în școala primară.
Luminița Corneanu este critic literar
