O educatoare din Brașov povestește într-un interviu pentru StiriEdu.ro despre provocările educației online în perioada pandemiei de coronavirus. Ioana Claudia Neculoiu este profesor învățământ preșcolar de 17 ani și, în prezent, își desfășoară activitatea la Grădinița nr. 34 din Brașov. S-a adaptat cu mai mult timp înainte la mediul digital pe care îl folosea și pentru activitatea didactică, și consideră că elevii și copii din zilele noastre sunt mult mai aplecați către tehnologie în comparație cu cei de acum 10 -15 ani. Din acest motiv, profesorii ar trebui să se adapteze la generațiile de copii din prezent și să învețe tot timpul. Ioana Claudia Neculoiu vorbește despre experiența sa de educator digital și despre cum a adaptat metodele educaționale pentru preșcolari la mediul virtual. „Metoda cea mai bună pe care am simțit-o eu, și pe care mi-au împărtășit-o și părinții, a fost cea în care efectiv ne filmam desfășurând o activitate pe care le-o prezentam ulterior, o încărcam pe o platformă unde reușeam să ne vedem cu toții. Exista o bucurie fantastică în momentul în care apăreau fețișoarele lor pe ecranul fiecăruia și se vedeau unii cu alții”, a spus educatoarea.
Citiți mai jos interviul integral.
Pe unii dintre profesori, momentul mutării actului educațional exclusiv în mediul online i-a prins mai pregățiți decât pe alții, unii au făcut eforturi mai mici sau mai mari în funcție de competențele digitale acumulate până la acel moment. Printre cei care au fost puțin mai intuitivi și au perceput cu mai mult timp în urmă nevoia de a se pregăti pentru revoluția tehnologică ce cuprinsese aproape toate ariile de activitate, se numără și Ioana Claudia Neculoiu, profesor învățământ preșcolar la Grădinița nr. 34 din Brașov. Doamna profesoară ne-a împărtășit experiența sa de educator în această eră digitală în care ne-am averturat cu toții vrând-nevrând.
Ce v-a determinat să alegeți meseria de profesor pentru învățământul preșcolar și ce vă place cel mai mult la aceasta?
Ioana Claudia Neculoiu: Cred că dintotdeauna am cochetat cu această idee, au fost și anumite influențe din familie. Mi-au plăcut dintotdeauna copiii și una dintre dorințele mele cele mai mari a fost să pot lucra cu ei. Iar ceea ce îmi place cel mai și cel mai mult în activitatea pe care o desfășor este bucuria copiilor, inocența și naivitatea lor, acel spirit jovial sincer și molipsitor.
Care erau provocările cele mai mari pe care le-ați întâmpinați în calitate de educator, înainte de a experimenta cu toții această pandemie covid-19?
Ioana Claudia Neculoiu: Provocările erau aproximativ aceleași cu cele pe care le avem acum. Spun aproximativ aceleași pentru că acum s-au mai adăugat și altele. Întotdeauna a fost o provocare pentru orice cadru didactic să-și întâmpine copiii, să îi cunoască pe părinți, să stabilească relații durabile cu aceștia, relații bazate pe încredere, în cea mai mare parte. Asta din punct de vedere relaționar.
O altă provocare se referea la partea birocratică, pentru că în ultima perioadă a trebuit să ne adaptăm la tot felul de situații care presupuneau întocmirea unor documente, foarte clare, de altfel, numai că extrem de cronofage, care ne îndepărtau oarecum de activitatea noastră didactică.
Pe acestea două le-am simțit ca fiind mai importante.
În ultimii ani s-a vorbit intens despre generația digitală și despre faptul că educația trebuie adaptată astfel încât să răspundă nevoii copiilor de a interacționa cu instrumente digitale. Înainte de aprilie 2020, ați privit această transformare ca pe o etapă firească? Ați simțit că este momentul să introduceți elemente digitale în interacțiunea cu copii la clasă?
Ioana Claudia Neculoiu: Am simțit copiii din generațiile acestea care au venit acum de 5, 6 sau chiar 7 ani, ca fiind putin mai aplecați sau adaptați la sfera aceasta digitală, însă nu am luat-o ca pe o provocare, ci ca pe o normalitate, pentru că, până la urmă, această evoluție a tehnologiei era firesc să se răsfrângă și asupra lor. Și nu cred că mai există posibilitatea de a compara un copil din ziua de astăzi, cu un copil de acum 17 ani, care nu avea știință de aceste instrumente.
Mai mult decât atât, consider că este datoria noastră, a cadrelor didactice, de a ne adapta acestor generații de copii, nu putem să îi adaptăm pe ei la experiențele noastre de acum nu știu cât timp.
Am simțit că este nevoie să participăm la această transformare, pentru că instrumentele digitale pe care le utilizam veneau cumva și în sprijinul nostru, în activitatea noastră didactică, pentru că reușeam să găsim informații și resurse educaționale mult mai ușor. Acum 17 ani, materialele didactice, inclusiv cele pe care trebuia să le pregătim pentru clasă, le confecționam chiar noi, dar nu puteau reprezenta atât de bine ceea ce voiam să le transmitem copiilor.
Așa că, mai întâi am început cu noi, cadrele didactice, prin a învăța să utilizăm diverse instrumente digitale, după care am făcut trecerea în a digitaliza anumite secvențe sau etape din activitatea noastră. Odată cu revoluția tehnologiei au apărut extrem de multe softuri educaționale care ne-au fost foarte la îndemână și care le-au plăcut nespus copiilor pentru că erau foarte interactive. Și atunci am introdus această componentă digitală, ca o alternativă la ceea ce făceam până atunci. De exemplu, captarea atenției, care este una dintre etapele demersului didactic, se putea face foarte bine pe varianta digitală.
Introducerea acestor elemente și îmbinarea lor cu metodele tradiționale a funcționat foarte bine chiar și înainte de pandemie.
În ce relație erați cu tehnologia înainte de aprilie 2020? Cât de mult s-a schimbat aceasta când s-a trecut la școala online?
Ioana Claudia Neculoiu: Am început să acumulez și să îmi dezvolt competențele de utilizare a tehnologiei informației din nevoie, pentru că era foarte dificil să ne descurcăm cu toate documentele școlare obligatorii, pe care noi le avem, completând totul de mână. Inclusiv proiectarea didactică era extrem de stufoasă și aveam foarte mult de scris la ea. Așa am început să utilizez calculatorul.
După care, evident că am avansat și am început să utilizez diferite softuri, să accesez diverse platforme, să învăț anumite programe, inclusiv de statistică, care să mă ajute să centralizez evaluările copiilor, și așa mai departe. Ușor, ușor, m-am adapatat. Și pentru mine, da, asta a fost oarecum o provocare până la un moment dat, pentru că acum mi se pare ceva extrem de normal și natural, și îmi ușurează extraordinar de mult munca, activitatea didactică în sine.
Cum ați dobândit competențele digitale? Ați studiat pe cont propriu sau vi s-au oferit oportunități de formare prin intermediul Ministerului Educației sau al organizațiilor de profil?
Ioana Claudia Neculoiu: Au existat dintotdeauna cursuri organizate de Casa Corpului Didactic, pentru formarea competențelor de utilizare a tehnologiei informației și comunicațiilor, la care am participat împreună cu colegele mele ori de câte ori am avut ocazia și am simțit că este nevoie să învățăm ceva ce nu știam. Aceste cursuri au stat practic la baza pregătirii noastre pentru acest an dificil. Am reușit să mă dezvolt mult pe baza a ceea ce am învățat, astfel încât să mă pot adapta cu ușurință situației acesteia cu care ne confruntăm acum.
În afară de cursurile de dezvoltare profesională oferite de CCD, mai particip și în programul „România crește cu tine – Educația timpurie, o investiție în viitor”, care a început în 2018 și este dezvoltat și implementat de UNICEF în parteneriat cu Step by Step, Guvernul României și alte autorități publice. Prin programul acesta învățăm să îmbunătățim calitatea actului educațional pentru preșcolari și am avut multe întâlniri și discuții cu colegi din țară cu care am împărtășit idei de bune practici educaționale. Din momentul în care a apărut această situație epidemiologică, ne-am întâlnit în mediul online, pe diferite platforme dedicate, și am reușit să realizăm împreună niște proiecții pentru varianta aceasta de predare online.
Cum au răspuns copiii la această schimbare? Cât de ancorați au fost în această nouă formă de învățare?
Ioana Claudia Neculoiu: A fost, cu siguranță, ceva nou și pentru ei. A fost puțin dificil pentru că erau acasă, nu se mai aflau împreună cu colegii lor. Până în fond și la urma urmei, jocul în grup este elementul fundamental în unitățile de învățământ preșcolar. Jocul este principala sursă de învățare a copiilor din categoria aceasta de vârstă. Odată intrați în mediul online, ei nu și-au mai putut vedea colegii și nu s-au mai putut juca cu aceștia. Aici e fost o mică problemă și oarecum o ruptură, o suferință pe care am simțit-o la ei.
Pe de altă parte, pe activitățile didactice pe care le-am desfășurat online, deschiderea a fost destul de mare și aici mă refer la părinți, pentru că, la nivelul acesta de vârstă copiii au avut nevoie în permanență de sprijinul părinților, îndeosebi pentru conectarea online și utilizarea calculatorului, tabletei sau chiar a telefonului. Și așa am descoperit în părinți un partener real. Am avut parte de sprijinul lor mai mult decât mă așteptam. Este foarte adevărat că unitatea de învățământ în care îmi desfășor activitatea este în mediul urban și poate că posibilitățile, interesul sau educația, sau nu știu ce anume, au contribuit la aplecarea aceasta a părinților care au venit în sprijinul nostru într-un număr neașteptat de mare. Chiar și eu am fost surprinsă. Dar, sunt conștientă de faptul că există și situații în care părintele nu are această implicare și cred că se întâmplă cu precădere în mediul rural sau în zonele defavorizate, acolo unde nu există nici măcar instrumentele tehnologice necesare desfășurării acestor activități educaționale.
Care dintre metodele de învățare online a dat cel mai mult roade în cazul copiilor din clasa dumneavoastră?
Ioana Claudia Neculoiu: Nu reușeam de fiecare dată să le captez atenția mai mult timp, în fața calculatorului, și nici nu mi-am propus foarte mult să îi țin în fața unui ecran, din cauza faptului că vârsta lor este destul de mică și ei nu reușesc să își focalizeze atenția foarte mult timp asupra unei activități, fiind distrași de ceilalți colegi pe care îi văd, dar și de lucrurile și activitatea din casă. Aici am întâmpinat o mică problemă dar, metoda cea mai bună pe care am simțit-o eu și pe care mi-au împărtășit-o și părinții, a fost cea în care efectiv ne filmam desfășurând o activitate pe care le-o prezentam ulterior, o încărcam pe o platformă unde reușeam să ne vedem cu toții. Exista o bucurie fantastică în momentul în care apăreau fețișoarele lor pe ecranul fiecăruia și se vedeau unii cu alții. Entuzaismul era mai degrabă din faptul că își văd colegii, decât de activitatea în sine și ce urma să se desfășoare acolo. Erau înebuniți să își vadă prietenii. În aceste situații întâmpinam mici dificultăți în a-i face să se concentreze pe activități, dar am găsit metodele potrivite astfel încât actul didactic să se desfășoare cât de cât aproape de ceea ce ar fi trebuit.
Care credeți că sunt slăbiciunile unei educații la distanță, făcută în fața unui ecran de calculator?
Ioana Claudia Neculoiu: În primul rând, faptul că nu ne putem întâlni unii cu ceilalți pentru că, așa cum am spus anterior, jocul este esențial la categoria aceasta de vârstă, și socializarea de asemenea. Până la urmă, la grupa mică și mijlocie, ei asta fac – socializează, învață să trăiască în grup, să își împărtășească impresii, să se consulte în rezolvarea unei sarcini, să se autoevalueze sau să își evalueze colegii. Dacă până acum noi am încercat să îi apropiem cât mai mult, să lucreze în grup, să împărtășească sentimente și bucurii unul față de celălalt, odată cu intrarea în situația aceasta pandemică, de fapt, nu am făcut altceva decât să încercăm să îi ținem cât mai la distanță. Jocul în mediul real este mult mai benefic decât cel din mediul virtual, pentru că este o modalitate grozavă de socializare, de schimbare de impresii, dezvoltă extrem de mult limbajul, empatia și gândirea critică. Sunt multe aspecte care se dezvoltă prin interacțiunea directă, față în față.
Dar avantajele ei?
Ioana Claudia Neculoiu: În această manieră de interacțiune online copiii își dezvoltă abilități și competențe digitale, fiind nevoiți să folosească instrumentele respective – calculator, tabletă, telefon. Însă, eu consider că utilizarea pe timp îndelungat a acestor instrumente nu este întocmai cea mai sănătoasă sau cea mai potrivită nivelului lor de vârstă. Dar, cu puțină atenție, cu respectarea timpului de interacțiune pentru nivelul acesta de vârstă, cu selectarea conținuturilor ce urmează a fi prezentate copiilor, educația online ar putea deveni un avantaj pentru ei, pentru că îi determină să își dezvolte o serie de abilități.
Cu siguranță este mai dificil să lucrezi la distanță cu această grupă de vârstă. Cum vedeți perioada următoare?
Ioana Claudia Neculoiu: Este o perioadă grea, în care cu toții încercăm să ne adaptăm la ceea ce este nou. Și noi, și copiii, și părinții. Dar eu am foarte mare încredere că oricare coleg de-al meu are deschiderea necesară pentru a face tot ceea ce îi stă în putință în a îmbunătăți actul educațional și a fi aproape de copii, în orice ipostază, fie față în față sau online.
Citește și Ministerul Educației: Luni, sunt 517 școli în scenariul roșu
