Acasă Actualitate BAC 2021. Un profesor de română a rezolvat subiectele. Ce trebuia să...

BAC 2021. Un profesor de română a rezolvat subiectele. Ce trebuia să scrii pentru o notă mare

BAC 2021.Profesorul de limba română, Bogdan Cristea, a rezolvat toate cerințele de la subiectele primite de elevii de clasa a XII-a la proba de limba română. ȘtiriEdu.ro a preluat rezolvarea de pe pagina de Facebook a profesorului.

Subiectul I A

1. Sensul secvenței „în toată vremea” este mereu.

2. Două dintre îndeletnicirile care îi asigură venituri tânărului I. L. Caragiale sunt: corector și revizor școlar.

3. Principiul pe care părinții îl aplică în educarea lui Iancu este indulgența, așa cum reiese din secvența: „Ei au adoptat, în împrejurare, cea mai bună metodă, a îngăduinții relative, care dă rezultate mai bune decât constrângerea”.

4. Motivul pentru care I. L. Caragiale ajunge să comunice prin scrisori cu mama și cu sora sa este că obligațiile profesionale îl îndepărtează de acestea.

5. O trăsătură morală a lui Caragiale așa cum reiese din textul dat este altruismul, fiindcă de la o vârstă fragedă a avut plăcerea de a găsi o serie de mijloace de întreținere atât pentru el, cât și pentru familia lui.

B. Fiecare dintre noi visează la o viață împlinită, însă pentru a obține anumite lucruri trebuie să avem curajul să ne înfruntăm temerile și să luptăm pentru idealurile noastre. În viață, nu întotdeauna este ușor să obținem ce vrem. Cu toate acestea, visurile, dorințele și țelurile nu trebuie ignorate.

Este important să găsim o cale pentru a trăi în echilibru, iar curajul ne poate ajuta enorm să depășim greutățile vieții. În opinia mea greutățile vieții nu pot determina neglijarea responsabilităților față de familie, întrucât valorile, principiile și dragostea față de aceasta ajută enorm la depășirea situației critice și pot responsabiliza pe fiecare pentru a găsi rezolvarea mult mai ușor.

În primul rând, fiecare dintre oameni are o serie de valori și de principii sănătoase care-l pot ajuta a-și descoperi calitățile necesare pentru a înfrunta dificultățile vieții, importantă este conștientizarea. De exemplu, textul-suport îl prezintă pe Caragiale care a fost nevoit a se maturiza în ciuda absenței tatălui și a greutăților, arătându-și dragostea față de familie și să găsească mijloacele de întreținere pentru a depăși această criză materială: ,,De la vârsta generoasă a celor 18 ani, s-a purtat bărbătește, căutând să-și găsească mijloacele de întreținere pentru dânsul și ai lui.”În al doilea rând, momentele grele din viața omului pot ajuta enorm la conștientizare și la o responsabilizare inedite, încât transmit un mesaj sau doresc să îi determine pe aceștia să înveţe ceva preţios.

De exemplu, romanul ,,Baltagul”, de Mihail Sadoveanu reliefează ideea că orice obstacol/greutate poate fi învins prin optimism și prin încredere. Vitoria Lipan îl ajută pe Ghorghiță să se responsabilizeze și să se maturizeze pentru a trece cu ușurință toată familia peste dificilele încercări ale vieții. În concluzie, greutățile vieții nu pot determina neglijarea responsabilităților față de familie, deoarece calitățile și dorința de autodepășire, privite într-un mod optimist, ajută enorm a le înfrunta.

Descarcă de aici Barem Română – profil REAL – BAC 2021

Descarcă de aici Subiecte Română – profil REAL – BAC 2021

Descarcă de aici Barem Română – profil UMAN – BAC 2021

Descarcă de aici Subiecte Română – profil UMAN – BAC 2021

Vedeți mai jos cum se rezolva Subiectul al II-lea – poezia „Drum” de Ion Vinea

Subiectul al treilea pentru REAL – particularitățile nuvelei

Nuvela „Moara cu noroc”, scrisă de Ioan Slavici a avut o situație editorială de excepție, fiind tradusă în limba germană după manuscrisul de Mite Kremnitz și începe să fie publicată în revista „Deutsche Revue’’, în octombrie 1881, înainte de apariția în limba română.

Nuvela era cunoscută lui Titu Maiorescu încă din 1880 când i-o propune lui Iacob Negruzzi spre publicare în revista Convorbiri literare. În septembrie 1881, Titu Maiorescu o recomandă „ca o foarte curioasă și interesantă nuvelă a lui Slavici”. Textul este inclus apoi în volumul ”Novele din popor”, din 1881, marcând un moment de referință în evoluția nuvelei realist-psihologice în literatura română.

În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de realism, și anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori și se înscrie în acest curent prin obiectivarea perspectivei narative, veridicitate, tema realistă, specificul descrierilor, capacitatea anticipativă a vocii naratoriale.

Este o nuvelă prin urmărirea unui singur fir epic central-povestea cizmarului Ghiță și a familiei sale în contextul obsesiei de înavuțire a personajului principal. De asemenea, în nuvelă perspectiva se obiectivează, vocea naratorială este neutră, accentul cade pe acțiune și pe caracterizarea personajelor principale. Personajele trăiesc o viață ce se desfășoară sub ochii cititorului firesc și fără intervenții exterioare.

Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează frământările de conștiință ale lui Ghiță, care trăiește un conflict interior, moral și se transformă sufletește, iar analiza acestuia se face prin intermediul monologului interior, notația gesticii și a mimicii, tehnici de investigare psihologică.

Nuvela aparține realismului prin temă – efectele dezumanizante ale dorinței de înavuțire. Teza etică, deși prezentă, nu alterează realismul nuvelei, în special prin construirea unor eroi puternic reliefați, surprinși progresiv în drama luptei interioare.

Relația dintre Ghiță și Lică Sămădăul ilustrează această dramă aducând-o în planurile cele mai sensibile ale vieții personajelor-conștiința, iubirea. De asemenea, aparțin realismului simetria incipit-final, structura compozițională închisă. Nuvela începe și se sfârșește cu vorbele bătrânei, precum corul în tragediile antice: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei te face fericit”; „Pesemne c-au uitat fereastra deschisă. Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!”.

Concepția asupra lumii este una fatalistă. Focul are efect de catharsis și purifică locul. Bătrâna stabilește concluzia și pleacă mai departe, semn că ciclul vieții continuă. De asemenea, tipologiile de personaje: Ghiță, tipul cârciumarului, Lică, tipul sămădăului, tâlharului, bătrâna este tipul omului înțelept.

Tema centrală a nuvelei este dezumanizarea prin avere, lăcomia după bani, vatra părăsită și comoara. Primei teme i se adaugă o perspectivă socială (dorința lui Ghiță de a-și schimba statutul social) și alta moralizatoare (omul să fie mulțumit cu ceea ce are), insistându-se asupra conflictului interior al personajului principal. Tema este înfățișată prin întâmplările ce au loc în viața lui Ghiță, ce dorește să-și schimbe statutul social, astfel ajungând la dezumanizare și la eșec moral.

Viziunea moralizatoare a lumii este specifică prozatorului transilvănean, întrucât averea presupune demnitate, dacă sunt agonisite într-un mod cinstit. O scenă din care reiese specificul temei nuvelei este acela al înfruntării dintre Ghiță și Lică ce are loc în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era și om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile.

„Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”. Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează : „Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit omul”. Totuși, din această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică, primul gest dintr-o serie de compromisuri.

Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura evenimentelor.O altă scenă semnificativă este întâmplarea ce are loc în preajma sărbătorilor de Sfântul Dumitru, când Ghiță urma să plătească proprietarului a doua rată a arenzii, iar Sămădăul rămâne o noapte la cârciumă, dar pe parcursul aceste nopți îl jefuiește pe arendaș.

În ziua următoare, săvârșește un șir de crime, vinde aurul și argintăria furate de la el, însă a păstrat un lănțișor de aur, cu care putea demonstra culpabilitatea lui Ghiță. Acesta din urmă devine suspect de complicitate cu Sămădăul la jaf și crimă. La proces acesta jură strâmb și din cauza lui intră la pușcărie doi oameni nevinovați: Buză Ruptă și Săilă, întrucât Ghiță scapă din lipsă de probe.

Un prim element de structură pentru particularitățile operei îl constituie titlul, care este unul sugestiv și ironic. Toposul ales, cârciuma „Moara cu noroc”, ajunge să însemne moara cu ghinion, deoarece câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri, iar personajele care nu au respectat valorile morale ale vieții, au fost pedepsite.Din punct de vedere compozițional, nuvela are o structură riguroasă, alcătuită din XVII capitole, fiecare episod urmărește degradarea personajului principal și a celor care gravitează în jurul lui.

Modalitățile de realizare ale subiectului sunt alternanța, înlănțuirea faptelor, urmărind strict momentele subiectului, într-o ordine cronologică, dar și folosirea de mici inserții. Simetria textului este conferită de relația incipit-final, redată de imaginea drumului, ce reprezintă un motiv literar, cu valoare simbolică și care are rolul de a prezenta ideea că un ciclu al vieții își are continuarea și în urma unor tragedii. Mai mult, simetria este asigurată și de vorbele bătrânei, care are un prolog care-i aparține bătrânei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, fiind un avertisment pentru Ghiță, iar sfârșitul pune întâmplările tragice pe seama destinului necruțător „așa le-a fost dat!…”

De asemenea, conflictul central, unul moral, psihologic, interior al personajului central, deoarece oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, între confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul.

Narațiunea este la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient și ubicuu, omniprezent, heterodiegetic și obiectiv. Perspectiva narativă este „dindărăt” și omniscientă, fiind completată de tehnica punctului de vedere din vorbele bătrânei din incipt și final. Nuvela urmărește, într-un mod detaliat pe Ghiță, un cizmar, care dorește să ia în arendă cârciuma de la „Moara cu noroc”. Toate lucrurile merg bine, insă apariția lui Lică tulbură echilibrul familiei și se ivește conflictul interior. Protagonistul conștientizează că fără acordul Sămădăului, el nu poate rămâne la han, de aceea, își schimbă starea de spirit, devine interiorizat, mohorât, violent, brutal cu Ana și indiferent față de familie.

Se implică alături de Sămădău în diverse nelegiuiri: primește bani obținuți din jafuri și crime, participă la jefuirea arendașului și este anchetat pentru asta, și chiar în uciderea unei femei și a unui copil. Punctul culminant surprinde dezumanizarea lui Ghiță. El își aruncă soția în brațele lui Lică, îl dă în vileag pe Lică lui Pintea, Ana i se dăruiește lui Lică, ajungând să fie ucisă de soț, iar Răuț, din ordinul lui Lică, îl împușcă pe Ghiță. Hanul este incendiat și Lică se sinucide.

Nuvela are un final moralizator, iar sancționarea personajelor este pe măsura faptelor, însă singurele personaje care supraviețuiesc sunt: bătrâna și copiii, ființe morale și inocente.Nuvela psihologică, realistă reliefează setea de înavuțire care reușește să distrugă echilibrul interior și liniștea colibei, rămânând o capodoperă impresionantă, deoarece cu ajutorul unor fapte, întâmplări autorul observă schimbările psihologice care pot fi pentru fiecare dintre noi în momentul în care aspirăm la imposibil.

„Nuvelă solidă cu subiect de roman”( G. Călinescu), „Moara cu noroc” transmite concepția moralizatoare a autorului cu privire la lume și la viață. Autorul nu condamnă munca cinstită, aducătoare de bunăstare, ci goana nesăbuită după bani, după înavuțire. Realismul descrierii anunță romanele rebreniene și meticulozitatea investigării psihologice anticipează apogeul prozei de analiză din perioada interbelică.

Subiectul al treilea pentru UMAN – caracterizarea unui personaj dintr-o nuvelă studiată – Ghiță

Nuvela „Moara cu noroc”, scrisă de Ioan Slavici a avut o situație editorială de excepție, fiind tradusă în limba germană după manuscris de Mite Kremnitz și începe să fie publicată în revista „Deutsche Revue”, în octombrie 1881, înainte de apariția în limba română. Nuvela era cunoscută lui Titu Maiorescu încă din 1880 când i-o propune lui Iacob Negruzzi spre publicare în revista Convorbiri literare. În septembrie 1881, Titu Maiorescu o recomandă ca „o foarte curioasă și interesantă nuvelă a lui Slavici”.

Textul este inclus apoi în volumul „Novele din popor”, din 1881, marcând un moment de referință în evoluția nuvelei realist-psihologice în literatura română.Un personaj reprezentativ pentru viziunea realistă a nuvelei este Ghiță, protagonistul, căruia scriitorul îi construiește un portret complex, ale cărui însușiri sunt puse în evidență printr-o serie de elemente ale textului: prin temă, prin acțiune, prin construirea conflictului și evidențierea relațiilor personajului cu celelalte personaje ale nuvelei sau printr-o diversitate de procedee de caracterizare.

Statutul social, psihologic și moral Ghiță este ilustrativ prin drama sa inviduală pentru o idee generală a autorului care asociază dorința exagerată de înavuțire cu depășirea limitelor morale și, în final, cu eșecul. Acesta este personaj rotund, care se transformă radical pe parcursul evenimentelor care au loc.

Social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de inițiativă. Ca mic întreprinzător într-o societate capitalistă în formare, el are dorința de a-și îmbunătăți statutul în comunitate, iar planul său inițial nu-i depășește realist posibilitățile. Ca un adevărat cârciumar, își face un bun renume și prin el locul devine binecuvântat. La început, el are tăria morală de a-și asuma destinul celorlalți, și se dovedește un om harnic, iubitor și cinstit.

În relațiile cu Ana și cu copiii este atent, tandru și protectiv. Devenit cârciumar și pus în situația de a-și asigura prosperitatea materială doar prin întovărășirea cu Lică, un personaj asupra cărora planează cele mai negre suspiciuni, Ghiță își pierde treptat respectul de sine și de fermitatea morală, ajungând să accepte tâlhăria și crima. El suferă o degradare treptată, încălcându-și principiile și autoiluzionându-se cu privire la responsabilitatea faptelor sale.

Psihologic, Ghiță este un om învins de propria slăbiciune. El reprezintă conștiința sub influența coruptoare a banului care nu sesizează gravitatea compromisului, deoarece percepția sa e alterată de înclinația către lăcomie. Zbuciumul interior al personajului dă realism tezei morale exprimate. Trăsătura dominantă și două scene reprezentativeUna din trăsăturile principale ale personajului este setea de înavuțire.

O scenă din care reiese această trăsătură este acela al înfruntării dintre Ghiță și Lică ce are loc în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile. „Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”.

Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează : „Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit omul”.

Totuși, din această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică , primul gest dintr-o serie de abateri. Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura evenimentelor. O altă scenă semnificativă este întâmplarea ce are loc în preajma sărbătorilor de Sfântul Dumitru, când Ghiță urma să plătească proprietarului a doua rată a arenzii, iar Sămădăul rămâne o noapte la cârciumă, dar pe parcursul aceste nopți îl jefuiește pe arendaș.

În ziua următoare, săvârșește un șir de crime, vinde aurul și argintăria furate de la el, însă a păstrat un lănțișor de aur, cu care putea demonstra culpabilitatea lui Ghiță. Acesta din urmă devine suspect de complicitate cu Sămădăul la jaf și crimă. La proces acesta jură strâmb și din cauza lui intră la pușcărie doi oameni nevinovați: Buză Ruptă și Săilă, întrucât Ghiță scapă din lipsă de probe.

Elemente de structură specifice caracterizării personajuluiUn prim element de structură pentru particularitățile de caracterizare îl reprezintă modalitățile, sunt esențiale pentru protagonist. El este caracterizat direct de către celelalte personaje ale nuvelei. Astfel, Lică îi spune: „Tu ești om, Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești om cu minte; dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracu și de mumă-sa”, iar alteori, rareori recunoaște cu sadism: „Tu ești om cinstit, Ghiță, și am făcut din tine vinovat”. La rândul ei, Ana constată schimbarea lui Ghiță pe care-l înconjoară cu dragostea ei: „Țin la tine, Ghiță, cu toată inima și, cu cât te vei face mai aspru, cu atât mai dinadins am să țin”, însă când îi constată slăbiciunea pentru bani și vede că este dominat de Lică, îl consideră „muiere îmbrăcată în haine bărbătești”.

Soacra lui Ghiță observă și ea slăbiciunea lui pentru bani: „Are și el ca tot omul o slăbiciune: îi râde inima când își vede sporul”, iar Pintea remarcă tăria acestuia: „Tare om ești tu, Ghiță,(…) Și eu îl urăsc pe Lică, dar n-aș fi îndrăznit să-mi arunc o nevastă ca a ta drept momeală în cursa cu care vreau să-l prind”.

Potretul fizic lipsește, însă naratorul îi schițează două detalii: „înalt și spătos” tot de către narator: „de tot ursuz, se aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el”, iar când se mai juca cu Ana „își pierdea lesne cumpătul și-i lăsa urme vinete pe brațe.” Autocaracterizarea ilustrează dorința lui Ghiță de a se autodisculpa. Acest fapt evocă un fond de umanitate încă nealterat: „Iartă-mă, Ana! îi zise el. Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului…”

Într-un alt moment, sărutându-l pe unul dintre copii, mărturisește: „Sărmanilor mei copii, voi nu mai aveți un tată om cinstit. Tatăl vostru e un ticălos”.

Monologul interior-autocaracterizarea evidențiază efortul personajului de a justifica pentru sine complicitatea cu Lică: „Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac, dacă e ceva în mine mai tare decât voința mea?”.

Portretul moral este dominant. Destinul este nefast, el încalcă legile morale, astfel încât este pedepsit cu moartea: este ucis de Răuț din ordinul lui Lică. Orbit de patima banului, Ghiță se simte vulnerabil față de Lică, deoarece are familie și ține la imaginea sa în fața lumii. Obișnuit cu independența, Ghiță se vede constrâns să accepte colaborarea cu Lică, fapt care îi va afecta grav echilibrul interior. Finalul nuvelei pune în lumină caracter slab.

De asemenea, conflictul central, unul moral, psihologic, interior al personajului central, deoarece oscilează între dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, între confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică Sămădăul.

Slavici reușește să impresioneze prin complexitatea personajului și să reliefeze ideea că omul trebuie să lupte pentru un trai decent și să fie mulțumit cu ceea ce Dumnezeu i-a dăruit fără să aspire la imposibil. După cum se poate observa în construirea personajului principal, autorul apelează la procedee clasice (acțiune, conflicte, relații dintre personaje etc.), dar și la cele specifice nuvelei psihologice (introspecția analiza, autoanaliza, monologul interior etc. ).

Acestea sunt atât modalități directe, cât și indirecte de evidențiere a însușirilor eroului, Slavici reușind o îmbinare armonioasă a acestora prin care conturează un personaj complex și tragic în același timp. Drama eroului provine din lipsa de comunicare, care duce, inevitabil, la instrăinarea de sine și la înstrăinarea de familie. El nu găsește calea de ieșire din această dramă existențială, ceea ce îl va duce la moarte.

Articolul precedentBAC 2021. Peste 3.600 de elevi au absentat de la Română| 63 de elevi, eliminați pentru fraudă
Articolul următorBAC 2021. Proba la Matematică sau Istorie se susține marți| Modele de subiecte