Trecerea bruscă de la activitatea de la clasă la activitatea exclusiv online a creat dificultăți atât elevilor, cât și profesorilor, arată studiul „Școala online. Elemente pentru inovarea educației”, realizat de în perioada 25-31 martie 2020. Studiul relevă că discrepanța dintre elevii buni și cei cu rezultate medii și chiar slabe crește. Un procent de 77% dintre elevii cu rezultate bune și foarte bune reușesc să parcurgă curriculumul de trunchi comun conform planificărilor preexistente. Lucrurile stau diferit cu elevii cu rezultate slabe, care, în opinia profesorilor, reușesc doar în proporție de 50% să țină pasul, arată cercetarea.
Principalele dificultăți pentru învățarea online sunt de ordin tehnic (73%), apoi de lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii (71%), nivelul insuficient al competențelor digitale (68%), lipsa unui dispozitiv adecvat (65%), lipsa unui program bine structurat (65%), lipsa controlului și monitorizării constante a activității lor (65%), acces limitat la Internet (64%), lipsa suportului/ lipsa de interes/ interdicții din partea adulților (59%).
Cercetarea arată că există diferențe semnificative între mediul rural și urban în ce privește disponibilitatea instrumentelor tehnologice.
”Dacă, în mediul rural, cadrele didactice găsesc mai potrivită, mai rapidă și mai convenabilă utilizarea apelului telefonic (3.43 în rural, față de 3.25 în urban mare) și a aplicațiilor pentru comunicare asincronă cum ar fi Whatsapp și Facebook Messenger (3.70 față de 3.63), mediul urban are condițiile necesare pentru a face, într-o mai mare măsură, apel la platforme de elearning (2.75 față de 2.40 în rural) și la aplicații pentru comunicare sincronă precum Webex, Meet, Teams, Skype, Zoom (2.51 față de 2.38 în rural)”, arată studiul.
Profesorii participanți la studiu recunosc că au dificultăți reale în derularea activităților didactice în mediul online din cauza absenței unor instrumente tehnice corespondente variatelor activități pe care le desfășoară în mod curent la clasă.
Faptul că, în marea lor majoritate, nu folosesc platforme dedicate activităților didactice online (așa numitele Virtual Learning Environment), ci mai degrabă platforme destinate întâlnirilor de lucru în spațiul virtual sub forma videoconferințelor (de genul Skype, Meets, Zoom, Messenger), conduce la anumite dezechilibre în gestionarea în ansamblu a parcursurilor de învățare.
Un sfert dintre cei intervievați consideră că violența psihologică a cunoscut o intensificare în zona online care fie a compensat interacțiunile față în față, fie chiar a cunoscut o potențare a fenomenului.
CONSULTĂ AICI STUDIUL ”ȘCOALA ONLINE. ELEMENTE PENTRU INOVAȚIA EDUCAȚIEI”
Profesorii consideră că dedică mai mult timp decât în maniera tradițională și reușesc mult mai greu să motiveze și să mențină treaz interesul elevilor.
Pe de altă parte, unii dintre profesori au avut o experiență de utilizare a unor resurse digitale și în perioada anterioară crizei ceea ce a constituit, în esență, punctul de start fundamental pentru a face față actualei stări de fapt. .
Profesorii din rural par mai puțin dispuși să acorde credit noilor tehnologii, probabil fiind conștienți de unele limitări la nivelul instituției și comunității.
Cercetarea arată că dacă pentru elevii cu rezultate bune și foarte bune aderența la modul de învățare cu ajutorul tehnologiei este una de lungă durată (și astfel dispun de un cod tehnologic elaborat) pentru elevii cu rezultate școlare medii și slabe acest lucru este mai dificil (ei dispunând de un anumit tip de cod tehnologic restrâns, bazat în special pe utilizarea tehnologiei pentru scopuri de socializare și entertainment). Elevul are acces la informația digitală, dar nu are o obișnuință de a învăța în acest sens, numeroase alte studii arătând anterior prezentului că obișnuința elevilor de a utiliza device-urile este în direcția programelor de socializare, muzică și entertainment.
Recomandări pentru Ministerul Educației
• Realizarea unei analize de nevoi care sa identifice situația existentă și nevoile specifice la nivelul tuturor categoriilor de grupuri care constituie populația de vârstă școlară, care să identifice toate resursele care pot contribui la educația acestora pe baza unor modele de parteneriat care dau școlii rolul asumat în LEN Nr. 1 din 2011 de centru comunitar de învățare permanentă.
• Elaborarea unor documente cu precizări clare, sugestii și soluții, indicarea unei/unor pagini „oficiale” actualizate constant, modalități de contact a grupurilor de suport, referitor la modul de desfășurare a activităților de învățare și de evaluare online, la aspectele care țin de dezvoltarea profesională continuă și progresul în cariera didactică, la situațiile de ordin administrativ și de organizare etc.
• Indicarea unor soluții tehnologice recomandate pentru situații de învățare diverse, pentru fiecare disciplină și pentru fiecare ciclu de învățământ, cu precizarea limitelor și precauțiilor pentru fiecare platformă/ instrument digital.
• Stabilirea de proceduri și reguli clare pentru modalitățile de desfășurare (și de raportare centralizată) a activităților de educație la distanță. Includerea în grila de acordare a gradațiilor de merit/salarizare diferențiată a cadrelor didactice a unor punctaje care să fie acordate pentru utilizarea constantă (demonstrată) de platforme educaționale în gestionarea grupului de elevi al clasei, pentru realizarea de resurse educaționale deschise, pentru contribuții la dezvoltarea teoretică și practic-aplicativă a domeniului instruirii asistate de calculator.
• Indicarea unui orizont de timp pentru reluarea activităților convenționale, eventual diversificat pe maxim două scenarii, astfel încât instituțiile școlare, cadrele didactice, elevii să poată să-și realizeze realist propriile „foi de parcurs de învățare”.
• Oferirea de soluții pentru situațiile în care educația la distanță nu este posibilă, pornind de la identificarea elevilor și cadrelor didactice fără Internet și echipamente. Soluții precum stabilirea de perioade de educație remedială, la începutul anului școlar următor, doar cu acei elevi care nu au (avut) cum să țină ritmul, sau oferirea de echipamente și/ sau abonamente/ minute și trafic de date în rețele mobile sau fixe pentru unii profesori și elevi se pot dovedi viabile dacă sunt aplicate în parteneriat cu instituții publice și private locale și cu operatori de telefonie. Este nevoie de mai
multe soluții și sugestii pentru a realiza activități de învățare personalizate (chiar și individuale) în sprijinul elevilor în risc de abandon, din medii defavorizate și/sau cu rezultate școlare slabe.
• Constituirea unui consiliu consultativ/ comitet de comunicare și de coordonare la nivel național, respectiv al unora la nivel județean (în cadrul ISJ-urilor sau/și al CCD-urilor) care să poată coordona procesul de organizare și de inovare a activităților de învățare la distanță inclusiv prin integrarea ofertelor de voluntariat din partea organizațiilor de cultură și din mediul IT, care să monitorizeze și să evalueze practicile existente și care să răspundă public legat de gestionarea activității educaționale, respectiv să colaboreze cu alte grupuri de suport în diverse domenii de specialitate (inspectori pe discipline, experți în științele educației, metodiști, informaticieni).
• Constituirea unor grupuri-expert de sprijin multidisciplinare si cros-sectoriale (experți în pedagogie, experți în domenii de specialitate) care să îndrume modul de utilizare, să valideze și să valorifice în mod optim resursele, respectiv să adapteze resurse existente.
• Continuarea și extinderea proiectului Școala TV, susținut în colaborare cu Televiziunea Română, cu input din partea unor experți în abordări actuale ale învățării și prin implicarea unor persoane-resursă (inclusiv interpreți arte performative, personalități, celebrități) care să facă participarea elevilor autentică și atractivă. Protocoale de colaborare cu televiziuni profilate pe științe, educație și cultură/ public tânăr (National Geographic, Discovery, BBC), organisme naționale și internaționale de promovarea științei (Comisia UNESCO, British Council etc.), publicații de profil etc.
• Crearea unui sistem de monitorizare și recompensare viabil, simplu de utilizat, flexibil, în vederea identificării progresului la nivelul clasei și al școlii, pentru valorificarea optimă a unor resurse în scop de învățare, respectiv validarea unor rezultate ale învățării (de exemplu, prin sisteme automatizate și adaptive de evaluare de tip Moodle/ Blackboard/ Cornerstone OnDemand/ Docebo/ Saba).
Cercetarea a fost făcută de profesori în științele educației de la Universitatea din București, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Științe ale Educației
