Costurile educației- dezbatere cu ministrul Educației și ministrul Muncii VIDEO

StiriEdu

5 ani ago

World Vision a organizat marți dezbaterea Costul Educației – Cât aduce înapoi în societate fiecare leu investit în educatie.

Dezbaterea a avut ca punct de plecare lansarea studiului „Costul educației: Investiție, randament, impact” realizat la solicitarea Fundației World Vision România de către Deloitte România. Folosind o formulă matematică simplă, studiul arată că investiţia în educaţie aduce cele mai mari randamente pe termen lung: orice leu investit în educaţie de la bugetul de stat este de fapt o investiţie pe termen lung în acelaşi buget. O investiţie 100% sigură.

La dezbatere a participat și Sorin Cîmpeanu, ministrul interimar al Educației.

Principalele declarații

Este un eveniment extrem de important pentru că transmite acel mesaj pe care şi eu, şi Ministerul Educaţiei îl transmitem în permanență: o educație de calitate fără resurse este imposibil de imaginat. Pe de altă parte, nu noi, ci OECD a spus că România îşi va atinge țintele de dezvoltare socio-economică doar atunci când va reuși să ridice nivelul de educație al tuturor. Acest lucru este o recunoaștere a faptului că principala problemă a sistemului de educație din România, dincolo de multe alte probleme cunoscute, este echitatea, este accesul la o educație de calitate pentru toţi. Sigur, nu neglijăm problema de performanță, nu neglijăm nivelul de adaptare la cerințele mediului socio-economic, la așteptările societății, nu neglijăm decalajele din ce în ce mai mari din perspectiva vitezei de dezvoltare şi de adaptare a sistemelor de educaţie la evoluțiile tehnologice şi la evoluțiile societății.
Provocarea a venit din din ambele părţi. Aş vrea să vă spun că nu ştiu că se transmite. Poate nu mă pricep la multe lucruri, dar la cifre mă pricep. Afirm lucrul acesta cât se poate de clar şi atunci când îmi voi căuta o modalitate de a sprijini sistemul de educație, altele decât cele pe care le am acum, cred că o să-mi ofer serviciile World Vision pentru aceste studii, pentru a prezenta cu claritate şi cu dovezi cifrele: 2,5% din PIB, cât a fost avansat în studiu, nu este îndeajuns. Nu este îndeajuns nici măcar 3,64% din PIB, care este valoarea reală a investițiilor în educaţie, în anul 2021. S-ar putea să nu fie de ajuns nici 4,6% din PIB, cât este ţinta pe termen scurt de investiţii în educaţie a României, țintă asumată prin Programul ”Romania educată”. Este vorba de media alocărilor pentru educaţie în UE, 4,7% din PIB. O să vă explic de ce. În România, finanţarea educaţiei se face pe mai multe căi.
Ne focusăm pe bugetul Ministerului Educaţiei. Bugetul Ministerului Educaţiei este, într-adevăr, 2,55% din PIB. Este o raportare falsă. Ştiţi cât era bugetul Ministerului Educaţiei din PIB, în urmă cu 3 ani? 0,56%. 0.56%, nu 2,55% pentru simplul motiv pentru că finanţarea salariilor profesorilor din învățământul, angajaților din învățământul pre-universitar nu trecea prin bugetul Ministerului Educaţiei, ci era plătit direct de autorităţile locale prin cote defalcate de TVA. Deci, în primul rând, nu avem cea mai mică alocare pentru educaţie din ultimii 30 de ani, ci suntem exact ca la Radio Erevan, avem cea mai mare alocare din ultimii 30 de ani atât în valoare absolută, cât şi procentual. Asta nu înseamnă că este suficient.
Am început prin a spune că este nevoie de mult mai mult şi în timpul pe care îl am la dispoziție o să încerc să detaliez sintetic. De ce spun ca e cea mai mare alocare din ultimii 30 de ani? O să vă pun la dispoziție bugetul educaţiei, începând din anul 2005, când aveam, o să vă dau valorile în euro, aveam 2,75 miliarde de euro, procentual aveam 3,5% din PIB.
Maximum procentual a fost înregistrat în anul 2008, 4,24% din PIB, doar că în valoare absolută acest 4,24 însemna 6 miliarde de euro. În anul 2021, bugetul educaţiei este peste 8 miliarde de euro. A crescut din 2005 până în 2021 de la 2,75 miliarde de euro la peste 8 miliarde de euro. Nu există în niciunul din anii anteriori un buget care să fie mai mare de 8 miliarde de euro, deci e cel mai mare din ultimii 30 de ani, în valoare absolută. De asemenea, procentual este cel mai mare din ultimii 12 ani, 3,64% din PIB.
Am început cu 3,55% din PIB, acest an 2021 şi, după rectificări şi alocări suplimentare, mai mult sau mai puţin observate, am ajuns la 3,64% din PIB. În anul 2020, am avut 3,6, în anul 2019 am avut 3,44, în 2018 – 3,06, în 2017 – 2,86-2,85, 3,24 am avut în anul 2015, 3,09 în 2014, deci vă puteți uita pe cifre, vi le pun la dispoziție. Deci procentual este cel mai mare buget al educaţiei din ultimii 12 ani, în valoare absolută este cel mai mare buget al educaţiei în ultimii 30 de ani.
Aceasta este situaţia şi cifrele pe care vi le prezint sunt cifrele oficiale, garantate de Ministerul de Finanţe, garantate de cele mai autorizate surse, inclusiv Institutul Naţional de Statistică şi cu voia dumneavoastră garantate şi de către cel care, interimarul care ocupă poziția de ministru al educaţiei.
Odată ce am clarificat acest lucru, haideți să vă explic diferența. Peste bugetul Ministerului Educaţiei, spre exemplu, avem bugetul de burse pentru elevi, care nu intră în bugetul Ministerului Educaţiei, dar sunteți de acord cu mine că este o investiţie în educaţie, o investiţie serioasă în educaţie.
În anul 2020, bugetul burselor elevilor din toată România era 270 de milioane de lei. Anul acesta este 540 de milioane de lei, dublu. Am inițiat recent o Hotărâre de Guvern prin care, în anul 2022, bugetul pentru bursele elevilor va fi peste 1 miliard de lei, 1,31 miliarde de lei. Este o componentă importantă care nu trece prin bugetul Ministerului Educației, care nu intră în acei 2,5% din PIB. Cheltuielile pentru bunuri și servicii, și pentru pregătirea profesională pentru fiecare elev din România care se adaugă peste costul standard per elev, în valoare de 6.111 lei destinat cheltuielilor salariale, avem o componentă dedicată cheltuielilor cu bunuri și servicii.
Această componentă, iarăși nu trece prin bugetul Ministerului Educației, merge de la autorități locale din cotele defalcate de TVA. Anul acesta am avut o creștere majoră semnificativă pentru început a acestui cost care ține seama de diferențele dintre urban și rural, pentru că această creștere a fost direcționată mai ales către mediul rural, acolo unde situația ne arată că sunt școli în care sunt cinci, șase, șapte, opt, nouă elevi în clasă pentru că nu sunt mai mulți. Şi atâta vreme cât vom finanța învățământul pre-universitar exclusiv prin finanțare per elev, în acea clasă o să avem o finanțare de patru, cinci, poate chiar de șase ori mai mică decât finanțarea unei clase din mediul urban, cheltuielile fiind aceleași.
Care este soluția? Schimbarea sistemului de finanțare în învățământul pre-universitar printr-o combinare între costul per elev și costul per formațiune. E de datoria noastră să clarificăm în așa fel încât să nu naștem abuzuri, dar să facem ceva concret pentru finanțarea mediului rural în care învață aproape jumătate din elevii României. Este un exemplu de soluție.
În învățământ universitar sigur că trebuie schimbat sistemul de finanțare, pentru că este un deficit de resursă umană din perspectiva cadrelor didactice. Pentru a atrage tineri pentru cariera didactică este nevoie de o salarizare atractivă.
Până la salarizare atractivă e nevoie de o finanțare mai atractivă a universităților pentru a forma profesori, deci, o finanțare privilegiată pentru cariera didactică, alături de o finanțare privilegiată a statului român pentru domeniul IT, spre exemplu, și alte domenii care contribuie într-adevăr la dezvoltarea României. Aceste lucruri se vor întâmpla. Aceste lucruri sunt prinse în proiectul „România educată”, sunt prinse în memorandumul pe care guvernul l-a adoptat cu privire la implementarea „România educată” și se vor întâmpla. Nu se pot rezolva de azi pe mâine.
Toate problemele cronice ale sistemului de educație peste care s-au suprapus problemele generate de criză. Dar vă asigur că avem în vedere toată aceste lucruri începând poate cu finanțarea, cu investiția în educație, pentru că, îndrăznesc să vă reamintesc, nu demult, în Planul Național de Redresare și Reziliență aveam un miliard de euro destinați educaţiei. Odată cu o finalizarea proiectului ”România educată” și cu apariția unui segment dedicat finanțării ”România educată” prin PNRR, investițiile în educație, și deja fac obiectul unei asumări între România și Comisia Europeană, au crescut de la 1 la 3,6 miliarde de euro. Acest lucru se transformă într-o oportunitate fără precedent pentru finanțarea educației pentru că aceşti 3,6 miliarde de euro, în măsura în care vom avea înțelepciunea și puterea de a-i gestiona așa cum ne dorim cu toții, se vor adăuga bugetului național, care deja este în creștere, și să vor adăuga fondurilor europene clasice să spun, Fondul Social European.
Important este să putem să facem într-o manieră coerentă această investiție în educație, pentru că repet, dincolo de bugetul național și fondurile europene clasice avem și această oportunitate. Şi îmi place să spun că, din perspectiva investițiilor în educație, cel care ocupă în această perioadă poziția de ministru al educației, dacă nu va face ce trebuie pentru investiții în educație, nu va avea nici măcar scuza pe care ultimii 30 de miniştri ai educației au avut-o până acum. Nu au avut resurse financiare. Este un lucru care te obligă.
Aș vrea să vă mai dau un exemplu. Am vorbit de bursele pentru elevi. Predarea online a distorsionat – știu că supără afirmația asta, dar eu o realitate bazată întotdeauna pe cifre – a distorsionat foarte mult rezultatele elevilor. 53% dintre elevi au obținut medii atât de mari, de top, încât ar fi trebuit, pe sistemul din anii precedenți, să-i încadrăm în elevi de top, care să primească bursă de merit. Dacă cineva mă poate convinge, ne poate convinge că învățământul din România este atât de performant încât 53% din elevi sunt de top înseamnă că nu mai avem nici o problemă în sistemul de educație. Este fără doar și poate o realitate falsă, pe care trebuie să avem curajul să o recunoaștem. Drept urmare am decis la nivelul guvernului ca bursele să crească semnificativ. Deci, în primul rând e vorba de un buget de patru ori mai mare în 2022 față de 2020, dar și la nivel individual cuantumul minim să crească de la 100 la 500 de lei, de cinci ori pentru bursa de performanță, acea bursă destinată elevilor cu rezultate în concursuri naționale, olimpiade, să crească de la 100 la 200 de lei bursa de merit. Aș vrea să vă spun că după mediile anului școlar 2020 – 2021, 753.000 de elevi aveau peste 8,50, dintre care 346.000 peste 9,50. Deci, în această situație, peste 9,50 merit, ar trebui să ia bursă 346.000 de elevi. Eu cred că e un procent care justifică titulatura de bursă de merit la limită; sunt cam mulți, dacă nu dorim să inversăm scara de valori și inversarea valorilor cred că nu face bine nimănui.
Am pus accentul pe bursa socială, mai importantă în această perioadă pentru elevi decât în alte perioade, întotdeauna este importantă, și atunci am propus și dublarea cuantumului minim al bursei sociale de la 100 la 200 de lei. Iar în ceea ce privește bursa de studiu ea poate fi obținută de la nota 7 sau 7,50, vom vedea. Suntem în discuții pe acest palier, și, de asemenea, va avea o creștere de 50%.
Toate aceste burse care înregistrează creșteri semnificative pentru început, pentru că ele vor trebui să crească încă și mai mult, se vor acorda cu o condiție de bază: maximum 10 absențe nemotivate per semestru. Este o modalitate prin care intenționăm să avem o politică cât se poate de clară și de eficientă pentru reducerea abandonului școlar.
Pentru a putea să acumulezi competențe avem o primă condiție: să mergi la școală. Iar creșterea masivă, semnificativă a acestor cuantumuri minime ale burselor dorim să fie un instrument serios în sprijinul prezenței la școală și frecvenței la școală, practic, în sprijinul reducerii abandonului. Haideți să facem un mic exercițiu: o familie cu mai mulți copii care conștientizează – a, și bursa socială poate fi cumulată cu orice altă categorie de bursă – care conștientizează că pentru fiecare copil poate obține 5, 6, 7, 800 de lei pe lună bursă şi se înmulțește cu numărul de copii pe care îi trimite la şcoală, s-ar putea să înceapă să devină atât de atractiv încât părinții vor insista să meargă copiii la şcoală.
Este un mic exemplu dintr-o serie de instrumente pe care dorim să le punem în aplicare nu numai la nivelul Ministerului Educaţiei, ci şi la nivelul Ministerului Muncii şi apreciez foarte mult întâlnirea pe care am avut-o cu ministrul muncii, săptămâna trecută, şi cu sindicatele din educaţie, prin care am agreat de comun acord că susținem o salarizare atractivă în educaţie, susținem, de asemenea, importanța preluării creșelor în sistemul de educaţie, lucru care iarăşi s-a întâmplat şi lucru care ar trebui să fie adăugat în studiul dumneavoastră, pentru că alături de costul standard per elev, 6.111 lei pe an şi elev pentru salarii, de costul standard per preșcolar, copil în grădiniță, care este de 7.431 de lei per copil în grădiniță cu program prelungit şi variază între 4.000 şi 4.500 de lei per copil în grădiniță, pentru grădinițe cu program normal, v-am dat aceste valori nu întâmplător, a apărut pentru prima oară şi costul standard per copil în creșă, care este 15.000 de lei.
Comparațiile cu 4.000, cu 4.500, cu 7.431 program prelungit grădiniță şi 6.111 lei, deci este 15.000 de lei. Semnificația unei astfel de abordări este foarte clară: este mai ușor să construiești corect de la bun început, decât să intervii ulterior cu tot felul de măsuri remediale mai mult sau mai puţin eficiente.
Aş vrea să închei – îmi cer scuze că nu am reușit să sintetizez mai bine – cu prioritățile pe care „România educată” le are şi care vor fi finanțate în PNRR. Mă opresc la o singură prioritate, aceea a susținerii învățământului profesional în forma lui cea mai bună de organizare, învățământul dual care se face în parteneriat între şcoală şi agenţi economici. Există 338 de milioane de euro pentru finanţarea a cel puţin zece campusuri pentru învăţământ dual. Acolo unde agentul economic există şi doreşte să intre în parteneriat cu școala, învățământul dual este soluția câștigătoare. Acolo unde agentul economic şi din păcate avem zone de dezvoltare în România în care nu există agenţi economici suficient de puternici pentru a intra în parteneriat cu școala, învățământul profesional trebuie să rămână o responsabilitate a statului, unde nu există sau nu doreşte să intre în parteneriat cu şcoala.
Pentru a dori să intre în parteneriat cu şcoala, în PNRR avem această finanţare, care este atractivă, zic eu, 33 de milioane de euro, în medie, pentru un campus de învăţământ dual, în care vom avea şcoala, vom avea agentul/agenții economici şi vom avea în premieră şi o universitate, care va trebui să fie cel puţin una în acest parteneriat. De ce? Pentru a putea continua învățământul profesional dual sau nu şi la nivel universitar, pentru a avea o rută completă, care să nu fie o poartă închisă în faţa elevilor, să le poată permite accesul inclusiv spre învățământul universitar organizat în sistem dual atunci când ei decid să aleagă această rută profesională.
Şi închei prin a spune că învățământul profesional va fi, dincolo de toate eforturile noastre de reglementare şi de susținere a învățământului profesional, în forma lui cea mai bună de organizare, învăţământ dual, va putea să aibă succes doar atunci când el va fi o soluție şi pentru copilul tău, nu numai pentru copiii altora. Nu vreau să spun că avem printre problemele cronice şi o problemă de ipocrizie în sistemul de educaţie.
Mulţumesc pentru această oportunitate de a mă concentra pe partea de investiţii în educaţie, dar investițiile trebuie să fie făcute pentru obiective. Avem în lucru programul de implementare a proiectului „România educată” cu o întârziere pe care, în calitate de ministru al educaţiei, am asumat-o, întârziere care a fost decisă în urma alegerii între două variante: a avea pe repede înainte un program, care să nu acopere așteptările societății, deși avem aceste oportunități de finanţare, dar să-l avem la timp, şi a avea un program de implementare, care să fie rodul consultării cu toţi cei îndreptățiți să se pronunțe, inclusiv cu partidele politice, şi care să poată fi susținut de noi toţi în vederea investițiilor în educaţie.
Am ales cea de-a doua variantă, cu costurile personale pe care le asum pentru întârziere. Programul de implementare cuprinde obiectivele strategice din „România educată” şi măsurile necesare pentru îndeplinirea acestor obiective. În proiectul de HG este o precizare foarte importantă, măsurile nu sunt numai acelea din HG, este o ușă deschisă din dezbateri și orice măsură va rezulta ca fiind necesară în vederea îndeplinirii obiectivelor va putea să fie adăugată. Dincolo de măsuri vom avea acțiunile specifice, vom avea termenele, bugetele, iată, bugetele necesare și, desigur, și termenele de realizare. Acest proces trebuie să fie abordat cu maximă răspundere – acum chiar închei – din cauză că timpul și societatea nu mai au răbdare cu noi, pe bună dreptate, așteptările sunt foarte mari, din cauză că avem aceste oportunități și de finanțare, din cauză că am ajuns la un nivel minim şi dacă nu vom reuși acum să redresăm sistemul de educație mă tem că acel obiectiv socio-economic de dezvoltare a României este puternic periclitat, pentru că fără educație nu vom putea face nimic, nici prosperitate, nici securitate și vedeți nici siguranță sanitară nu putem să avem fără educație

Studiul lansat marți face corelaţii între nivelul educaţional finalizat, statutul ocupaţional și nevoia de sprijin din partea statului (post-educație), precum și veniturile realizate, utilizate în achiziția de bunuri și servicii și în plata taxelor și impozitelor aferente.

AGENDA

10:00 – 10:10 Cuvânt introductiv – George BUHNICI, Moderator Perspectiva elevilor – De ce a meritat investiţia în educaţie? Alexandru Stoleru, absolvent al proiectului Vreau în clasa a 9-a
10:10 –10:25 Prezentarea raportului “Costul educației: Investiție, randament, impact” Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România & Andrei Ionescu, Partener coordonator Consultanță și Managementul Riscului, Deloitte România
10:25 – 10:55 Finanţare educaţiei. Perspectiva şi planurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării – Ministrul Educaţiei şi Cercetării, Sorin CÎMPEANU Educaţia şi piaţa muncii:

Cum corelăm şcoala cu cerinţele pieţei muncii? Perspectiva şi planuri Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale – Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Raluca TURCAN

De ce investiţia în educaţie merită. Proiectul “România Educată” – Ligia DECA, consilier
prezidenţial pe educaţie
10:55 – 11:15 Sesiune de întrebări şi răspunsuri
11:15 – 11:30 Politici publice pentru Educaţie şi Finanţarea lor. Cum investim eficient în educaţie? Cum ajungem de la proiect, la implementare, monitorizare şi evaluare a rezultatelor Vasile DÎNCU, Vicepreşedinte, Senatul României
Dragoş PÎSLARU, Membru al Parlamentului European
11:30 – 11:45 Sesiune de întrebări şi răspunsuri
Cuvânt de încheiere – Mihaela Nabăr, directorul executiv World Vision România

Citiți și: Sorin Cîmpeanu: Școlile decid singure când intră în online

Medicul Mihai Craiu: Sunt șase condiții pentru ca școlile să rămână deschise

Crește numărul localităților cu indidența de 6/1.000 – lista integrală a orașelor și satelor

Elevii cer ca școlile să decidă închiderea la incidența de peste 6/1.000

Concursul pentru directori: Ce subiecte pot primi profesorii la proba scrisă – unele sunt tip grilă

VIDEO Concursul pentru directorii de școală. Cîmpeanu: Se va da cu specialiști în HR de la firme private

Calendar concurs directori 2021. Câștigătorii vor fi numiți în funcție anul viitor

Concursul pentru directori: S-au înscris peste 9.200 de profesori

Cum arată site-ul pentru concursul de directorii| Ultimele detalii de la Ministerul Educației

Ministerul Educației a publicat bibliografia pentru concursul de directori

Părinții cer suspendarea cursurilor în orașele cu incidență peste 6/1.000 locuitori

Elevii îl contrazic pe ministru: Nu am agreat niciodată creșterea mediei pentru burse