Pandemia aceasta ne-a făcut să realizăm că, dacă încerci să îi mulțumești pe toți, de fapt, nu mulțumești pe nimeni, iar din toată această ecuație noi, elevii, am ieșit pe minus. Vin doar cu câteva argumente statistice: 900.000 de elevi nu au acces la ceea ce unii jurnaliști au denumit Marea Predare Online. Ministerul Educației și Cercetării a numărat 250.000, dar nu mai este o mirare, doar se chinuie de aproape zece ani să numere elevii navetiști și de fiecare dată le dă cu rest liderilor noștri de pe Berthelot.
Acum, dragi elevi, sper că v-ați convins că pentru ei suntem doar niște cifre în SIIIR, iar realitatea resimțită de fiecare elev în parte nu este documentată. Nu am văzut soluții clare, am văzut doar declarații care urmăreau același pattern de care eu, personal, m-am săturat: totul este sub control, se lucrează. Deciziile tranșante, ferme, au lipsit de la începutul pandemiei educaționale, iar câteodată mi se pare mai de bun-simț să recunoști că nu ai situația sub control, în loc să amăgești zeci de mii de elevi din întreaga țară.
Nu sunt adepta lamentărilor. Pentru că le-am văzut prea mult în ultima perioadă, inclusiv în spațiul public – le accept când vin de la cetățeni, mi se par lipsite de tact atunci când vin de la politicieni – o să tranșez situația fără limbaj de lemn, fără sloganuri:
Cumpărați dispozitive prin care elevii să poată accesa resurse educaționale online. Mâine. Abandonul școlar a fost legitimat o dată cu publicarea OMEC 4135/2020, când Ministerul Educației și Cercetării, deși nu avea datele privind numărul elevilor care au acces la dispozitive online, a impus obligativitatea acestor cursuri online. Măsurile de fațadă, asumate pentru a onora într-un mod pur decorativ echitatea, au fost condamnate de către reprezentanții elevilor cu argumente clare. Am văzut promisiuni, dar de livrat, nu s-a livrat nimic, iar decidenții par surzi la strigătul de ajutor al sutelor de mii de elevi pentru care școala s-a încheiat în 11 martie 2020. 900.000 de elevi au nevoie de acces la educație acum, altfel, decalajele deja existente în sistemul de învățământ preuniversitar se vor multiplica prin tehnica bulgărelui de zăpadă. Păcat că ministeriabilii nu își pun problema așa, sau dacă își pun problema așa, mă văd nevoită să condamn lipsa unor discuții programatice în spațiul public pe această temă. Un ministru ar trebui să ofere o viziune pentru educație, o viziune nu înseamnă doar mesaje și sloganuri, înseamnă asumare.
Continuarea pe Scoala9.ro: Nu am văzut soluții clare, am văzut doar declarații!
